sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Little black dress...

Vreau sa scriu despre multe lucruri insa mi-e imposibil sa-mi pun ideile si gandurile in ordine. Am un chef nebun sa ma plimb de una singura prin Bucuresti si sa ascult la nesfarsit aceasi melodie. Am un chef nebun sa beau sampanie de piersici si sa rad mult, sa-mi cumpar o rochie neagra, simpla, o palarie cu boruri largi si ochelari care sa-mi acopere toata fata[ asa as avea cu ce sa merg la inmormantare](nu ca mi-as dori sa trec prin ceva de genu'). Am sa ma imbrac cu rochia, am sa imi asez palaria si ochelarii, am sa-mi pun o brosa si un sal si am sa iau si o batista alba. Parca mi-ar trebui si niste manusi negre lungi din dantela?!? Da! Cu siguranta ar da bine. Si batista pana la urma sa fie alba sau neagra? Ma mai gandesc la acest aspect. Un dres negru, si o pereche de pantofi negri, simpli si eleganti. O geanta mare plina cu toate amintirile. Asa am sa le impartasesc mai bine... Si am sa ies asa pe strada, tinand intr-o mana geanta si in cealalta batista. Am sa-mi sterg sacadat lacrimile invizibile si am sa repet mecanic, in gand speech-ul pe care l-as tine daca as veni la inmormantarea ta. Cat de bun ai fost. Cat de rau imi pare. Cat de indurerata sunt ca nu mai esti...si apoi as izbucni in lacrimi si mi-as inghiti cuvintele. Un adevarat act de prietenie si durere incheiat teatral cu lacrimi adevarate. Nu mi-as scoate nici o clipa ochelarii, nici palaria sau manusile. Am sa deschid geanta si am sa arat tutror fotografiile noastre, amintirile noastre. Am sa beau sampanie in amintirea ta si am sa vars peste tine ultima picatura. Am sa-ti pun tremurand calele pe piept si am sa las o lacrima sa-ti ude fata alba si senina. Si am sa fac cunostinta cu toti ai tai, toti astia care ti-au facut o inmormantare atat de "fancy" cu flori scumpe si speech-uri plictisitoare, toti astia de aici, o adunatura de prosti indurerati pe care nu-i cunosc pentru ca nu stiu nici macar cine esti TU. Nu stiu la ce inmormantare ma aflu si nici ce zi a saptamanii este. Nu stiu nici macar daca visez, sau daca traiesc cu adevarat. Am sa zambesc rece tuturor si am sa-mi prezint condoleantele si apoi am sa plec razand de ei toti...si stiu ca tu erai undeva acolo si ai vazut toata scena asta absolut fabuloasa. M-am descurcat de minune. Am fost pe scena vietii tale in ultimele clipe si tu ai fost unicul meu spectator. Restul toti erau doar personaje. Toti m-au ajutat sa iti ofer un ultim zambet inainte de trecere si toti au fost partasi la scenariul asta al meu pe care l-am jucat pana la capat cu toata fiinta mea. Acum chiar regret ca nu te-am cunoscut. Dar poate asa am sa dorm mai bine la noapte. Ca tipul din "Fight Club" care mergea pe la tot felul de intalniri ale alcoolicilor anonimi, ale celor cu cancer, sau cu diferite boli ori probleme sociale,si dupa reusea sa adoarma. Asa am sa merg eu la inmormantari ale necunoscutilor imaginandu-mi ca sunt fosti prieteni de-ai mei pe care-i pierd si trebuie sa dramatizez fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare lacrima, fiecare conversatie cu cei de acolo. TACI! Nu spune ca sunt falsa! Joc mult mai bine decat toti de aici, toti care crezi ca ti-au fost prieteni. Eu nu te cunosc asa ca ei insa te regret... si stiu sa o fac natural, dramatic, intens, crancen, fara sa ma simt vinovata. Nu traiesc nici un sentiment pe care stiu ca nu as putea sa-l joc cu adevarat. Asa ca treci linistit dincolo eu sunt aici. Ma ocup eu de ei, de falsitatea lor. II fac personajele mele intr-o piesa dedicata numai tie. Si eu am sa fiu de fiecare data in rolul principal. Si asta o sa ma ajute ies din normal, sa dorm linistita, sa fiu altcineva...

miercuri, 28 ianuarie 2009

Poze in exclusivitate...

Stare actuala:VARZA. Ideea e ca sesiunea ma omoara cu zile si nopti, mai ales. Examenul la TN a fost un adevarat succes, dar de asemenea istovitor. Avem nevoie de doua zile ca sa ne refacem;) dupa noaptea dinaintea examenului in care am muncit din greu cot la cot cu Geo. O sa vedeti poze in exclusivitate doar cu ea si din aceasta cauza simteam nevoia sa ma laud si pe mine:)) Un post de secretara ceva? Stiu sa folosesc xeroxul si scannerul in conditii de stres, iar lucrul in echipa este punctul meu forte. La toate acestea pot adauga calitati precum atentia sporita(la colegul din fata), seriozitate(in copierea exercitiilor), redactare rapida (a tuturor informatiilor necesare pentru trecere exameneor),etc.
Si acum pozele mult asteptate...sa fiti atenti la manichiura[e noua:]




PS: Geo te-am facut vedeta, acum sa ai grija cu fanii...de imaginea ta o sa ma ocup eu;)
PS2:Sunt tare am si semnatura acum;)

vineri, 23 ianuarie 2009

Despre subiecte la TN si obsesii firesti:D

Si cand spuneam ca sexul e mai presus de orice nu am mintit cu nimic. Si cand am afirmat ca pentru multi e cel mai important iar e intru totul adevarat. Astazi vad statusul unui coleg : "Dau subiecte rezolvate la TN(teoria numerelor") contra..." si bineinteles ca dau sa aflu ce vrea in schimb. Postez fara acordului lui portiuni din conversatie pentru ca a iesit de pe net si nu am cum sa-l consult.
Crisµ: contra ce?
Crisµ:
PAVEL TUREA: s
PAVEL TUREA: 3
PAVEL TUREA: x
PAVEL TUREA: 3=e
Crisµ: :))
Crisµ: nu ma prinsesem
PAVEL TUREA: o parte
Crisµ: si partea cealalta
Crisµ: ?
Crisµ: :))
Crisµ: dupa sex
Crisµ: ??
You have received 11 files from PAVEL TUREA.

Reveal Files (Alt+Shift+O)

PAVEL TUREA: facem noi schimbul intr-o zi
PAVEL TUREA:
Crisµ: restul nu le ai?
Crisµ: sa ma apuc sa le fac?
PAVEL TUREA: le fac eu mai pe seara
PAVEL TUREA: ramane asa
PAVEL TUREA: normal il facem
PAVEL TUREA: )
Crisµ: hai ma zii
PAVEL TUREA: ce?
Crisµ: restul?
PAVEL TUREA: trebuie sa le scanez
PAVEL TUREA: mai pe seara
Deci am obtinut totul cinstit fara alte prestari de servicii. Am inteles ca a gasit si o persoana binevoitoare dar nu imi permit sa postez si conversatia aceea. Si va mirati de ce ne place la facultate!:D

joi, 22 ianuarie 2009

Ganduri

Sufletul e precum pamantul. Cand ploua se transorma in noroi. Sentimentele se transforma in mocirla atunci cand plang. Si vreau sa ma opresc si sufletul sa-mi fie la fel precum pamantul cand se usuca. Insa la mine continua sa fie noroi, gunoaie si resturi de lucruri, de oameni si de sentimente...toate intr-un amestec ciudat de forme,culori si mirosuri...Ne privim deseori goi in oglinda si ne admiram coapsele, incercam sa ghicim ce e dincolo de acele trupuri perverse...nu e decat razbunare, trufie, rautate, scarba, jeg, mandrie, crima, tristete, ura, nu e decat incercarea plina de orgoliu de a detine placerea iluzorie a celor "11 minute" . Si nu conteaza cine suntem, conteaza doar dorinta asta ce rabufneste din noi si pe care nu ne-o putem stapani indiferent de educatie, religie, legi...sexul e mai presus de orice si oricat o sa negam stim foarte bine ca va exista macar o data in viata, un moment in care o sa cedam in fata actului in sine. Si atunci nu o sa conteze nici persona, nici culoarea, nici religia, nici orientarea politica, nici zambetul, nici sufletul si probabil nici sexul:D Si asa ne umplem singuri de noroi fara sa stim ca toate lucrurile care n-au contat, o sa conteze si toate sentimentele care n-au existat o sa prinda viata...

marți, 20 ianuarie 2009

Program de sesiune

1.Ma trezesc dupa ce aman jumatate de ora alarma.
2.O sun pe Geo sa vad daca s-a trezit.
3.Pierd timpul pe net.
4.Vine Geo.
5.Stam putin la barfa.
6.Facem niste copiute pentru restanta la algebra.
7.Plecam la facultate.
8.Mai barfim putin pe drum.
9.Examen algebra.
10.Asteptarea rezultatelor.
11.Dezamagire totala.
12.Trafic intens pana acasa.
13.Incercare nereusita de a scoate un vechi prieten la o cafea.
14.Home sweet home.
15.Ceva de mancare.
16.Relaxare pe net.
17.Si acum ma pregatesc sa ma culc.
O zi extrem de neinteresanta:D Sunt putin plictisita si demoralizata cu examenele si ca de obicei mereu mi se intampla tot felul de tampenii in perioada sesiunii ca sa nu ma pot concentra. Dar trece si vedem ce-o sa iasa si poate intr-o zi nu o sa mai visez cu ochii deschisi. Pana atunci ma pun in fiecare noapte in pat si ma gandesc la: "Cum ar fi daca..."? si e fain cateodata ca viata noastra sa fie mereu cu final deschis...

vineri, 16 ianuarie 2009

Amelie la metrou...:D

Imi place sa merg cu metroul. Imi place sa ma uit la oameni, sa prind franturi din conversatii, sa citesc peste umar cateva randuri dintr-o carte sau ziar, sa le analizez vestimentatia, mimica, gesturile, sa imi fac in cap tot felul de scenarii despre ei, despre unde merg si cu cine se intalnesc, cat de mult se iubesc si cat de fericiti sunt. Mi-ar placea sa pozez toti pantofii oamenilor care merg cu metroul. Daca privesti in jos e o imagine extrem de interesanta... Pantofi de toate felurile, culorile si marimile. O lume minunata a pantofilor...Azi in metrou canta un nene la acordeon ca baiatul de mai jos si melodia asta mi-a dat un sentiment fain de libertate si fericire. Si m-am visat pe un aeroport imens alergand intr-o pereche minunata de pantofi (asa cum imi doresc dintotdeauna si nu gasesc:D)spre un om care ma lua in brate si cu care incepeam sa dansez pe respectiva melodie...si era o lumina puternica plina de fericire si zambete si erau si pantofi multi in aeroport si noi dansam si nimeni nu ne lua in seama pentru ca eram fericiti.



E o tristete faina in melodia asta si simt cum as lua de mana pe cineva si as incepe sa dansez pana cand s-ar toci pantofii si as incepe sa plang de nervi ca nu mai gasesc altii la fel de faini ca cei din vis...acolo ei stiau sa danseze pentru mine si pentru tine in acelasi timp;) Si acum nu trebuie sa-ti mai faci griji daca nu stii sa dansezi...invatam impreuna...si melodia asta o sa sune in mintea mea la infinit pana cand o sa ma inviti la dans;)

Imi doresc sa...shhhhhhh!!!!!:P

Lene la maxim...vreau un pat si atat...sa nu am deranjeze nimeni si nimic...sa dorm pana nu mai pot, pana am sa spun singura STOP! Acum ma opresc din vis si intru in realitate! Pana am sa imi doresc sa nu mai dorm am sa imi doresc in continuare sa dorm...si apoi mai vedem! Termenul "dorinta" se termina in momentul in care nu-ti mai doresti acel lucru...intre timp visam, suflam in lumanari, ne punem dorinte imposibile cand cade o stea, ne rugam cand ne aducem aminte pentru ca avem nevoie de ceva, gasim o geana pe obraz si o bagam repede in san, vedem cosari sau berze, gustam mancaruri pe care nu le-am mai mancat niciodata, totul pentru a ne pune dorinte...Traim pentru a gasi noi modalitati de dorinte...dar nu facem nimic in privinta asta...doar visam. Tu ce dorinta ti-ai pus??? Aah, mai bine nu spune ca nu se mai implineste...

miercuri, 14 ianuarie 2009

Confuzie si un pic de libertate...

Acum sunt indiferenta. Sau incerc sa fiu. Ma simt mai bine desi probabil ar trebuie sa ma simt vinovata pentru ce am facut. Dar nu conteaza asta. Am cea mai frumoasa palarie din lume! E palaria magica, cea care imi da "super putere" si ma ajuta sa redevin eu cea care am fost.
Astazi ma simt mai libera ca niciodata! Ca in melodie:

joi, 8 ianuarie 2009

E inca ziua mea...

Tot astazi de ziua mea ninge. Daca ar fi plouat as fi fost trista si as fi plans. Poate ca asta inseamna ca trebuie sa zambesc sau ca lacrimile au inghetat si s-au transformat in minunati fulgi de zapada care rad in hohote cand ating pamantul. Si vreau sa alerg prin zapada si sa cad, sa ma rostogolesc sa fac ingerasi si sa zambesc.

PS:Posturile mici si dese cheia marilor succese!

miercuri, 7 ianuarie 2009

Astazi nu am cuvinte...

Doare al naibii de tare si totusi e atat de frumos! Ascultati melodia asta si nu spuneti nimic doar simtiti. Azi sunt sunt un pic melancolica... Invatati sa iertati orice s-ar intampla mergeti cu capul sus oriunde, oricum, oricand...

PS:La multi ani Ioana&Ionut!





Conexiuni - Tu
Asculta mai multe audio Muzica »