-As avea ceva de marturisit…de fapt
simt ca inca nu o pot lua de la zero pentru ca nu pot afirma ca am trecut peste toate
fantasmele trecutului.E mai bine sa pleci…cel mai bine e sa pleci dracului o
data din viata mea si sa ma lasi in pace.Consider ca e cea mai buna alegere pe
care poti sa o faci acum!!!
-Calmeaza-te…explica-mi ce s-a
intamplat!?!De ce taci?
Ea statea pe scarile Teatrului
National cu lacrimi in ochi,cu mainile tremurande si vena de la tampla bine
conturata. Deja nu mai putea sa zica nimic.Se saturase de atatea explicatii pe
care trebuia sa le imparta si-n stanga si-n dreapta.Considera ca viata ei era
ceva iremediabil si nu avea rost sa o iroseasca si pe-a lui. Il iubea…sau
nu…nici macar nu stia daca iubise vreodata…inca se mai intreba ce este iubirea
uneori.Oricum de fiecare data concluzia era faptul ca perioadele de agonie si extaz pe care le
traia sistematic sunt rodul imaginatiei ei bolnave iar un remediu rapid si
sigur nu prea exista.Inca traia din amintiri,din vise si sperante.El,cel de
acum,ii oferise absolut orice, traise cu el cea mai frumoasa perioada a vietii
ei si pur si simplu se simtea legata din toate punctele de vedere de persoana
lui.
-De ce dracu’ taci acum!!!spune
ceva!!!!Ce s-a intamplat????Cu ce am mai gresit de data asta???
In tot acest timp il privea cu
ochii mari si verzi precum castanele inainte sa se coaca si isi simtea dintii
inclestati…nu mai putea sa zica nimic…ar fi vrut sa fuga insa nici macar asta
nu mai putea sa faca!!!Nu intelegea de ce luase in dimineata aia blestemata.
hotararea sa renunte la Cristi cand el era tot ce-i mai ramasese.Nici macar nu
era sigura ca poate sa traiasca fara el si abia acum realiza ca despartirea
asta ar produce un dezastru fatal pentru sufletul ei!
-Am hotarat ca e mai bine asa pentru
amandoi.Sa se termine aici,acum,asa.Sa-ti aduci aminte de mine,de clipele
frumoase petrecute impreuna,de noptile de dragoste,de rasaritul de la mare,de
coltul nostru de plaja,de noi doi si atat!Pur si simplu am existat cu bune si
rele…si am fost fericiti.De azi nu mai exista “noi doi” exista doar Cristi si
Ela separat,fiecare pe drumul lui!
-Ce tot aberezi acolo?Ce-ai baut?Ai
fumat ceva???Ela nu te recunosc?Ce-I cu decizia asta tampita???
-Nu e o decizie tampita.Ti-am zis
ca trebuie sa ai incredere in mine!Astazi plec si nu o sa ma mai vezi.Nu ma
cauta e cel mai bine asa!Nu pot sa las in urma ceea ce a fost!Nu vreau sa te
fac sa suferi!Nu pot sa am rabdare si alaturi de tine sa o iau de la capat!Pur
si simplu mi-e frica de prea mult bine!Mi-e frica de lucrurile frumoase traite cu tine!!!Mi-e frica de iubirea
ta!!!!Mi-e mult prea bine…
Cristi o privea cu acelasi calm si
aceasi blandete ca de fiecare data si zambind o trage de mana langa el,o ia in
brate,ii saruta buzele carnoase si fragede,apoi ochii inlacrimati,apoi mainile
albe,apoi parul aspru si rebel si-i spune incet la ureche:
-Sa nu-ti fie niciodata frica de
fericire si de iubirea ce ti-o port!Sunt aici ca sa te fac sa zambesti sa te
iubesc din ce in ce mai mult.Ai inteles???Si sterge-ti lacrimile astea ca esti
prea frumoasa asa trista!!!!rade…
Rade si Ela…era prima oara cand se
simtea in siguranta!Avea pentru prima oara dupa foarte mult timp curajul sa
mearaga mai departe alaturi de un om pe care nu stia daca il iubea insa stia cu
siguranta ca ii este necesar!Se simtea prostuta,ii era rusine de decizia
luata,de scena facuta in multime si de el care radea strengar de inocenta
ei.Era pentru prima oara cand a simtit ca poate sa o ia de la zero fara
compromisuri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu