Asta cu bogatia interioara e o vrajeala. Ma simt saraca si cand spun saraca vorbesc intotdeauna la propriu …la modul deschizi portofelul si iti vine sa plangi. Acum o sa sara toti cu gura ca domne tu care stai in Germania te plangi…noi ce sa mai zicem?? Nu stiu ce sa ziceti…dar eu in Romania nu m-am simtit niciodata saraca…nici macar in anii studentiei cand traiam toata luna dintr-o bursa amarata(ce crezi ca daca esti asa destept si banii sunt direct proportionali??? Bursa aia nu cred ca a scos nici macar jumatate din banii pe care i-au bagat ai mei un an intreg in meditatii…asa ca si acum ma intreb cu ce m-a ajutat pe mine 10 la admitere ?!? Dar nu ma plang ca pe atunci trecerea de la alocatie la bursa a fost o schimbare majora in buget…si cum nu eram obisnuita cu bani foarte multi pe mana uite ca m-am multumit cu putin. Si nu m-am simtit saraca. Ba mai mult eram in fiecare seara cu Geo la bere…si o duceam chiar bine…ne ajungeau o luna intreaga de tigari si de ieseala…remember Josie??? Ce vremuri! Bune! Tare bune! Dar sa inchidem aceasta paranteza ca iar m-am lungit aiurea….si ma intreb de ce ma simt saraca…pai se stie…vorba lunga saracia omului…nu??)
Apoi au venit vremurile in care lucram si nu au fost momente in care sa zic ca nu-mi permit ceva. Sa imi refuz chestii pentru ca nu am bani sau sa astept celalalt salariu ca sa-mi iau cizmele alea faine pe care le-am vazut la mall? No way! Nu am cunoscut aceste sentimente de nesiguranta financiara ca acum. Acum chiar ma simt ca un student amarat. Si stii Josie care-i problema??? Ca aici nu e ca la noi daca ai chef sa pleci maine la mare si nu ai decat 20 de lei in buzunar, nu poti sa faci autostopul pana la Constanta si apoi sa gasesti oameni faini care sa faca un foc mare cu tine pe plaja in Vama pe un frig nebun de martie si apoi sa te ia acasa sa te lase sa dormi, sa-ti preagateasca micul dejun , fara sa te fi cunoscut vreodata si fara sa mai stie de tine vreodata. Nu gasesti un nene simpatic care te duce inapoi pana la Cernavoda si apoi iti gaseste alta masina pana la Bucuresti pe care o si plateste ca sa fie sigur ca ajungi in siguranta. Nu gasesti oameni faini care sa fac lucruri gratuite pentru tine. Si acum nu ma mai refer neaparat la fapte materiale ci la gesturi, la vorbe calde, la mangaieri. Si atunci cand nici macar astea nu exista e normal sa te simti sarac. Stii ca maine te trezesti si ai nevoie de putina sare pentru supa si nu poti sa suni la usa vecinului sa-i ceri, pentru ca aici societatea nu face lucruri gratuite. Aici societatea te face sa te simti atat de sarac pana stoarce din tine si ultimul cent(muncit din greu de altfel). Aici nu se imprumuta. Nu se da mai departe…nu se sprijina.
Si cred ca am zis prost cand am condamnat bogatia interioara. Daca stau bine sa ma gandesc, tine si de asta. Conteaza atat de mult sa ai cel mai bun prieten langa tine. Sa stii ca poti sa-l suni la 4 dimineata si sa-i zici sa vina in centru ca ai facut pana si tu nu te descurci. Sa stii ca poate ai chef sa-l vezi si il suni spunandu-i ca in 5 minute esti la el iar el sa-ti deschida usa cu bratele deschise. Ei, aici daca vrei sa faci o vizita trebuie sa te anunti cu o saptamana inainte si atunci nu poti sa stai prea mult sa nu deranjezi! Aici daca esti in mijlocul orasului si ai patit ceva nu ai pe cine sa suni. Nu ai cui sa-i ceri un sfat. Mai direct spus nu te scoate nimeni din cacat. Si ai nesiguranta asta ca maine o sa ai nevoie de ceva…nu conteaza de ce anume…de bani sau poate de paine…sau poate doar de o vorba si nu stii ce s afaci…unde sa te duci? Pe cine sa suni? Pe umarul cui sa plangi?
Stii, Geo cum e??? Daca azi eram trista si eram in acelasi oras te sunam sa mergem sa luam pranzul impreuna si apoi te rugam sa nu mai mergi la munca, sa pierzi vremea cu mine prin oras, sa ne relaxam uitandu-ne prin vitrine, sa facem baloane de sapun, sa facem poze iar seara sa mergem acasa sa facem paste cu sos dupa reteta proprie si sa ne uitam un film bun ca sa iesim din depresie. Dar asa am sa ma duc sa-mi cumpar ceva sa uit…poate am sa-mi cumpar flori…sau poate niste cercei…si apoi am sa ma duc acasa si n-am sa mananc , am sa-mi pun un film prost si am sa adorm cu grija ca maine o iau de la capat la fel de saraca.
Voi cum va simtiti in ultimul timp?
PS: pe Josie o gasiti aici http://hiperquadrique.blogspot.com/
3 comentarii:
E greu rau de vorbit despre bogatie, fie ea interioara sau nu. De cateva zile ma tot gandesc la lucrurile potrivite de spus/comentat/adaugat la postul tau. Nu am gasit. De ce? Pentru ca si eu ma simt saraca nu neaparat cand deschid portofelul, dar cand ma gandesc din cand in cand ce anume mi-as dori sa am. Cand eram studente ne gandeam doar la iesit la bere, nu si la viitor. Acum ne atrage "partea serioasa a vietii" spre ea si ne dorim mai multe, asa ca atunci cand deschidem portofelul nu ne mai gandim doar ca vrem sa ne luam o pereche de adidasi pe care sa ii platim din banii de camin, ci ca vrem telefon/masina/casa. Lucrurile nu mai sunt asa simple. Pacat...
Of, tot ce scriu mi se pare ca are un iz de tristete si, cu toate ca mi-as dori sa nu fie asa. Ziceai de gesturile celor din jur, cei care te ajuta chiar daca nu te cunosc; ei bine, ai vazut pe pielea ta ca s-au schimbat lucrurile si aici cand ai avut nevoie de un telefon. E greu sa mai gasesti oameni ca cei care ne-au ajutat in "peripetiile" noastre.
La capitolul prieteni pe care sa ii poti suna oricand nu e mult de zis. Grupurile se divid si redivid in functie de cupluri, locuri de munca, fumatori/nefumatori, etc. E greu sa pui mana pe telefon la 4 dimineata si sa gasesti persoana pe care stii ca nu o deranjezi.
Dar, oricat de departe am fi, poti sa ma suni oricand; putem sa stam pe 2 canapele diferite si sa ne uitam la un film cu castronul de spaghetti in fata; putem sa ne povestim toate tampeniile; putem sa ne uitam la filmuletul nostru in care vorbim de cainele de la clinica de slabit care canta din toti plamanii cantecelul ala retardat de la scoala de corectie.
Si iar "imi vine sa stranut si nu pot".
S-ar putea că ți-am mai scris despre asta, dar cu alte cuvinte.
Un amărât filozof zicea că ai de ales între a fi bogat intelectual, implicit sărac material și a fi sărac intelectual, dar bogat material.
Amândouă nu se poate, iar un lucru, un obiect nu ține loc de împlinire niciodată. Asta vine de la unul care a simțit ambele extreme pe propria piele.
Poți avea un miliard de lucruri pe care să le consideri necesare, dar să fii gol pe dinăuntru. Fiecare este liber să aleagă ceea ce dorește.
Asemănătoare este și disputa dintre omul animal și cel de ființă superioară. Alegerea rămâne în propriile mâini, dacă este un carnivor prădător în călduri alimentat de luxură (fornicație) sau o existență superioară alimentată de gânduri și trăiri emoționale.
Fiecare alegere, însă, presupune responsabilitate.
Ador aceste cuvinte din articol bravo.
Trimiteți un comentariu