Complicated.

I don’t give a fuck on facebook.





 Pentru cei ce nu stiu despre ce vorbesc ma refere la post-urile anterioare pe care le gasiti aici : http://1h3art42.blogspot.de/2011/12/its-complicated-test.html si http://1h3art42.blogspot.de/2011/12/x-its-complicated-with-y.html

 E uite ca acum stiu. Ma plangeam ca nu inteleg conceptul de ‚complicated‘ pe facebook. E uite ca acum stiu cum sta treaba. Unul se supara si brusc relatia nu mai e relatie e ceva complicat. E ceva ce nici tu nu mai stii ce e. Pendulezi intre a da papucii sau a continua si na, trebuie sa stie lumea ca esti practic aproape de a fi ‚single‘ . Iar tu stii ca facebook-isti stau precum hienele sa dea like si sa se bucure, de ce sa nu le dai de lucru?! Si nu ai avut timpul si rabdarea necesara sa lamuresti complicatia cu persoana care te-a adus in aceasta situatia insa imediat cum ceva nu a fost in regula ai schimbat pe facebook starea. Sa fie oficial. Ca ce naiba? Doar asta se vinde ca painea calda la Can-Can. Rezolvi tu problema mai tarziu…dar facebook-ul? Pai facebook-ul trebuie rezolvat pe loc…nu suporta amanare. Ca ce nu e veste proaspata(daca se poate live) e expirata. Si stim ca facebook-ul conteaza. El dicteaza. El face legea. El face deliciul spectatorilor. El are toate stirile de ultima ora. Ia sa mai dam o tura pe facebook sa vedem…cine s-a combinat, cine s-a certat, cine s-a casatorit…ca ce e mai frumos in viata noastra decat sa fim la curent cu toate aceste mondenitati…si sa dam ma si un like…sa aratam ca existam…ca suntem prezenti, ca am aflat, ca ne pasa. Ia mai duceti-va dracului cu facebook-ul vostru. Eu nu vreau sa stiu nimic de voi si nici nu vreau ca voi sa stiti de mine.


 Acum o sa ziceti ca sunt frustrata. Poate ca sunt un pic. Ca eu credeam ca mie nu o sa mi se intample niciodata faza cu complicated. Si acum dau in facebook. Ca vezi domne, el e de vina pentru complicatia mea. Ei bine asa e. Ca nu se ajungea aici daca el nu exista. Si normal ca trebuie sa dam si noi vina pe ceva,nu? Vedeti ? Daca am avut eu probleme existentiale legate de relatiile pe facebook? S-a intors facebook-ul impotiva mea si mi-a aratat el mie cum sta treaba. E foarte bine. Problem solved. Now i know. Am elucidat si cazul ‚it’s complicated ‘ . Pe inventar o problema existentiala mai putin in viata mea. Acum am timp sa ma ocup de altele.

 E oficial. La momentul actual in societate nu mai conteaza nimic. Nu mai conteaza sentimente, prieteni, pareri obiective. Conteaza doar ceea ce spune facebook. Am crezut ca eu sunt altfel. Am crezut ca ma pot rezuma la un cont de facebook in care sa am pozele cu amintiri, sa mentin anumite relatii cu anumiti oameni din viata mea pe care in alt mod nu as putea sa-i contactez si lucruri cat mai normale. Dar totul e o nebunie. Declanseaza adevarate daune in creierele noastre, ne manaca timpul, nervii…ne alimenteaza ura, invidia, perversitatea, tot ce-i mai rau si mai urat. Si nu facem decat sa ne complacem si mai mult. Noi suntem un fel de mama vitrega a lui Alba ca Zapada iar facebook-ul ar trebui sa fie oglinda. Insa in poveste oglinda e sincera iar in realitate numai noi suntem de o asemanare izbitoare cu Mastera. Ne pierdem ore in sir asteptand complimente si persoane care sa ne placa si sa ne spuna asta. Si dimineata ne trezim in gand cu ultimul like de la ultima poza de seara trecuta,nu? Poate ar fi mai frumos ca dimineata sa ne trezim fericiti amintindu-ne de chipul unei persoane care ne –a spus noapte buna si ne-a sarutat usor pe frunte,nu? Parca asta ar fi realitate normala. Eu una asta imi doresc.

 De azi nu mai am facebook. Si nu e o pedeapsa e o eliberare. De azi nu ma mai intereseaza nimeni si nimic. Nu vreau sa-mi fac rau singura. Nu vreau sa ma alimentez cu toate sentimentele urate pe care fara sa vrei le traiesti. De azi vreau sa devin iar imuna. Vreau sa fiu din nou eu …cea care e puternica si careia nu-i pasa. Nu vreau sa ma simt inrobita de curiozitatea de a mai arunca un ochi. Acum stiu ca nu-l mai am si gata. Nu mai sunt tentata sa ma uit la prietenul prietenului verisorului iubitului matusii bunicii unchiului si asa mai departe de te-apuca 2 noaptea si tu nu ai facut nimic…decat sa privesti niste chipuri necunoscute ce nu-ti transmit nimic. Pentru ca acum sa fiu sincera, sunt foarte curioasa, iar uneori imi place sa ma joc si de-a detectivul si apoi regret ca descopar lucruri pe care nu as dori sa le fi stiut niciodata. Si nu mai vreau sa ma intristez sau mai bine zis sa ma oftic la toate comentariile semi-analfabete, cu tenta semi-inteligenta a tuturor pasaricilor cu poze cu soba de teracota scrise subtil(pentru ele) la pozele iubitului meu. Si nu e ca si cand nu constientizezi ca nu merita dar sa recunoastem ca e involuntar ca neuronul geloziei sa nu fie un pic gadilat. Si asa suntem noi femeile. Chiar ma intreb de ce nu cei mai buni detectivi din lume nu sunt femei ? Pentru ca noi suntem cele care observam orice detaliu si care mirosim de la o posta cand ceva e in neregula. Sau poate cateodata suntem putin paranoice si avem tendinta de a exagera dar totusi raman la parerea mea ca noi femeile putem descoperi absolut orice atunci cand ne punem asta in minte si cand de asemenea suntem puternic motivate (de sentimente sau de bani). Dar eu nu mai vreau sa stiu. Nici nu-mi mai arde sa ma joc de-a ‘Ernest‘. Ceea ce nu stiu nu are cum sa ma raneasca, nu are cum sa ma atinga,sa ma faca curioasa sa caut mai adanc si sa decopar lucruri care apoi regret ca le-am descoperit pentru ca mi-au facut rau. Nu mai vreau sa mi-mi umplu sufletul si mintea cu ganduri aiurea pe care mi le fac si le simt din cauza ca mi s-a parut mie nu stiu ce lucru deplasat? Pentru ca recunoasteti cu totii facem asta, simtim lucrurile astea dar niciunul dintre noi nu le va recunoaste vreodata. Ei bine mie nu-mi pasa. Eu recunosc. Mi-am constientizat sentimentele si nu mai vreau . Nu mai vreau sa simt absolut deloc. Cel putin nu murdaria si fatarnicia asta. E vorba doar de imagine. De ceea ce da bine. De ceea ce cred altii despre tine. Noi nu mai suntem noi. Noi suntem parerile preconcepute ale unor oameni care au vazut trei poze si au citit doua status-uri. Noi vrem sa fim aceste imagini false. Noi vrem sa fim perfecti in mintea facebook-istilor. E cel mai important lucru la momentul actual. Eu nu vreau. Sau cel putin am realizat ca nu mai vreau. Eu sunt eu. Si atat. Cu o mie de defecte si foarte putine calitati. Si cel mai mare defect al meu e ca simt. Si de azi incerc sa scap de el. De azi vreau sa fiu rece. Sa nu simt nimic. Sa nu ma atinga nimic…nici macar un sentiment. Nu mai sunt nici macar curioasa. De azi cumparam pantofi. .. si poate mergem la salon. De azi sunt egoista si foarte foarte complicata.