Cerere

Doamne Dumnezeule,




Subsemnata Constantinescu Cristiana , locuitoare a planetei Pamant, va rog sa-mi aprobati eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte eliberarea mea din viata de femeie aceasta servindu-mi la intoarcerea in copilarie.

Cristiana
Constantinescu

In atentia Dumnezeului "meu"!

Despre relatii

Orasul asta in care imi pierd zilele si noptile incepe sa se faca tot mai mic. Atat de mic, incat uita sa se opreasca din regresie. Si totusi mereu gasesti lucruri noi de facut , oameni noi de cunoscut, locuri noi de vizitat.

In timp ce ma gandeam cum naiba sa fac sa-mi vina cheful sa ma apuc de invatat la BD mi-am dat seama ca este imposibil. De cand m-am trezit mi-am pregatit materialele si normal ca am fost pusa pe treaba…insa SOC: “nu m-am putut concentra absolut deloc!!” . Pe la 12 a trebuit sa-i fac o vizita Doamnei B. la o cafea. Am sa dezvalui identitatea Doamnei B. in alte posturi. Momentan dansa doreste sa ramana anonima, insa va pot spune ca e o prezenta incantatoare de fiecare data cand merg sa servesc cafeaua. M-am intors acasa la fel de pusa pe treaba cum eram cand m-am trezit insa mi-a pierit subit.
Am vazut vreo doua episoade din “Sex and the City” , am incercat sa imi gasesc tot felul de activitati interesante de facut si intr-un final am reusit sa invat o definitie. Exact cand a inceput ploaia am fost nevoita(din motive personale) sa ies si fara sa-mi dau seama…doar ce am clipit eram uda din cap pana in picioare.

Furtuna de acum doua zile m-a terminat. Am racit maxim si acum tot ce pot sa fac este sa stau sa-mi astept ceaiul si tzuica pentru vindecare asa cum mi s-a promis.
Si asa cum spuneam orasul se face tot mai mic. Intra la apa, se urateste, oamenii se inchid in ei, uita sa mai zambeasca, si devenim atat de mici incat pana si noi uitam de propria existenta. Si indiferent cat de multe lucruri ti se pare ca stii tot mic te simti.

Relatiile dintre noi incep si el sa regreseze, incepem sa nu ne mai pese de cei de langa noi. In loc sa ne emancipam devenim reci si neatenti la lucrurile simple. Desi numarul relatiilor din orasul acesta se maresc (avand in vedere promovarea statutului de amant/amanta sau pur si simplu relatiile strict profesionale cu dame de companie/curve de lux) valoarea acestora si intensitatea lor se micsoreaza.

Avem multe cunostinte si nici un prieten adevarat poate, avem un sot doar datorita unui certificat dar niciodata langa noi in probleme intampinate zilnic, avem frati doar prin legaturi de sange dar niciodata un sprijin adevarat. Asa se caracterizeaza relatiile dintre oameni in ziua de astazi, sunt multe, chiar foarte multe, chiar “nenecesar” de multe insa sunt mici, infirme, triviale.

Oare te simti mai bine daca mergi pe strada si te saluta 10 persoane a caror nume probabil nici nu ti-l mai amintesti? Sau esti mai fericit atunci cand ai o problema stii ca poti sa dai un telefon salvator. Ai agenda plina cu numere pe care nu le folosesti si n-ai sa le mai folosesti probabil niciodata de acum insa le pastrezi ca “cine stie?”, ai lista de mess burdusita de id-uri ale unor persoane pe care probabil nici macar nu le cunosti in realitate. Cu cate dintre sutele tale de cunostinte vorbesti? Cu cate iti doresti sa mai vorbesti macar o data?

E greu sa incepem acum sa facem ordine in relatii. Sa putem sa le catalogam, sa stim cu adevarat pe ce ne bazam , insa ne este simplu sa intindem mana prieteneste sa ne rostim numele, sa dam politicos din cap si mai trecem un numar de telefon in agenda…ca nu se stie niciodata…bineinteles. Daca am incerca sa valorificam relatiile stabile pe care le avem deja cu persoanele din jurul nostru nu am mai regresa atat de rapid, nu ne-am mai micsora.

Mici ne simtim cand suntem inconjurati de prea multe cunostinte si relatii care poate nu ne ajuta cu nimic si ne dam seama ca de fapt niciuna din astea nu ne ajuta sa fim fericiti cu adevarat.

E ca si cand am spune ca intre 0 si 1 sunt o infinitate de numere insa pe noi nu ne intereseaza ce e intre ele pentru ca nu numerele dintre ele fac legatura matematica intre aceste 2 cifre importante ci mijloacele prin care noi le folosim pentru a le pune in valoare si pentru a crea o relatie intre ele. Asa e si la noi…daca ne inmultim si ne da 0 inseamna ca relatia nu este destul de serioasa sau probabil nu am construit relatia potrivita pentru ca rezultatul sa fie fericit, insa daca ne adunam si ne da 1 e semn bun dupa parerea mea.

In concluzie intr-o relatie adevarata, dispusa sa creasca si sa se valorifice, nu conteaza nimeni altcineva decat persoanele implicate in mod direct. Nu trebuie sa incercam sa ne gasim loc intr-o relatie in care nu am fost invitati si nu trebuie sa fim invidiosi pe relatiile celorlati, pentru ca asa cum tu esti prieten cu X, si Y poate sa fie prieten cu X…dar aici nu mai merge prin tranzitivitate.

Insa cum ar spune Mircea Badea : “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”. O seara buna! Ma inclin!

Scriu ce as avea chef sa fac impreuna cu tine:

…sa mananc la iarba verde,sa dorm dupa masa pe malul unui rau,sa mananc piersici,sa inot,sa-mi cumpar sandale,lenjerie,parfum,sa citesc ziarul,sa casc gura la vitrine,sa iau metroul,sa pandesc ceasul,sa te imping cand te lafai in tot patul,sa merg, la cumparaturi,sa gatesc,sa te cert ca nu am ajuti,sa ma spal pe dinti o data cu tine,sa citesc ziarul peste umarul tau,sa fac pe proasta,,sa trancanesc,sa port ce-ti place tie,sa te trezesc din somn,sa merg la Zoo,la antichitati,prin anticariate ,sa te rog sa-mi tai unghiile,prostii,sa mananc inghetata,sa ma uit la oameni,sa te bat la sah,sa ma inveti table,sa ma plictisesc,sa fac fitze, sa stau imbufnata,sa rad,sa te rasucesc pe degete,sa vorbim ore in sir fara sa ne plictisim,sa ma rasfat,sa vad marea,sa revad filme vechi,sa te tot chem.,sa-ti vorbesc pe sleau,sa invat sa tricotez,sa-ti tricotez un fular,sa desir oroarea ce o sa iasa,sa stau in hamac,sa recitesc povesti de pe vremea bunicii,sa trisez,sa cant in ploaie,sa ma ametesc,sa-ti spun tot adevarul,sa-mi amintesc ca nu orice adevar trebuie spus,sa te ascult,sa-ti dau mana,sa ascult textele cantecelor,sa pun ceasul sa sune,sa ma opresc din alergat,sa-ti povestesc despre copilaria mea,despre mirosul casei vechi de la tara,despre bobitele de chihlimbar,despre scortisoara si capsuni,despre prajiturile bunicii,despre jocurile mele,despre visele mele,s-o pornesc de la zero,sa fac fotografii,un copil,sa te plimb cu masina,sa pictez,sa adorm la pieptul tau,sa ne certam,sa ne impacam,sa-mi cer iertare,sa-mi zambesti cald,sa-ti dau mesaje,sa ne intalnim intamplator,sa stramb din nas,sa fiu geloasa,sa ma linistesti,sa te enervezi,sa ma certi,sa ma mangai,sa ai grija,sa tip,sa ma linistesti,sa bem,sa ne prostim,sa fumam pe ascuns cand avem chef,sa facem dragoste,sa te enervez,sa te trag de par,sa te incrunti,sa mor de ras, sa plang,sa te astept,sa nu suni,sa plang iar,sa-mi faci surprize,sa avem un loc secret,sa avem melodia noastra,sa ne batem,sa ma iei in brate,sa te privesc cand dormi……..si lista e inca deschisa….to be continued….

Emotie

"Doamne, cata risipa de albastru doar ca sa nu te vedem." (Nietzsche)
Am citit asta undeva si mi-a placut enorm. Nu ca as avea un subiect legat de citatul respectiv insa imi trezeste sentimente puternice. Revin cu un post mai lung cat de curand.

Leapsa de la Cutish

Asta e prima mea leapsa. Sper sa ma descurc. :D

Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?

Avand in vedere ca in ziua de azi se plateste pentru orice, fie ca iti place sau e doar o necesitate pe lista mea de prioritati sunt urmatoarele: "shopping-ul"(pentru care oricum platesti, dar e o activitate relaxanta), sa calatoresc(dupa posibilitatile fiecaruia...si oricum shoppingul e mai palpitant oriunde in alta parte decat la noi:D), sa invat sa cant la pian, sa iubesc(dar pentru asta nu pot sa platesc...cel putin nu cu bani.)

Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?

As renunta la tot ce imi ocupa acum timpul si as face toate activitatile de care spun mereu ca nu am timp. M-as intalni mai des cu oamenii dragi mie, as boteza un copil, as infia un copil, as aranja ca dupa ,sa mi se doneze toate organele, as vrea sa fiu mama purtatoare pentru cineva care nu poate face un copil, as scrie o carte, as spune te iubesc mai des si mai sincer tuturor celor care merita, m-as ruga mai mult, as face mai multe fapte bune, nu as mai pierde timpul, m-as muta undeva unde e vara mereu,undeva langa o apa,intr-o mansarda,as face in fiecare zi macar o persoana sa zambeasca, as reflecta mai mult, as face o nunta ca-n povesti cu iubitul meu, m-as duce in luna de miere(care sa tina exact o luna) ...nu exact in ordinea asta ...insa in momente de criza nu stii mereu ce sa faci mai intai:D Cred ca mai sunt multe lucruri de facut insa nu se stie daca te poti gandi la toate sub presiune.

Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?

Acum nu fac nimic interesant, probabil ca un milion de euro ar aduce chestii noi in viata unui om dar vreau sa cred ca nu m-ar schimba total. As face probabil o facultate care sa-mi placa fara sa ma gandesc ce o sa urmeze cand am sa o termin(normal ca as termina-o si pasta ca nu m-am chinuit degeaba 3 ani ca sa ma inec acum).

Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară?

O femeie puternica,sotie implinita si o mama a 4 copii extraordinari. :)

Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?


Ceea ce simt cu adevarat...oricum nu am sa mai fiu acolo. :D

Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine?

Ceva simplu, frumos si din inima.

Când erai mic ce le răspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?

La gradinita am vrut sa fiu educatoare, in scoala primara invatatoare si apoi profa de mate...din cate vad nu sunt departe...am stiut ce vreau de mica...acum nu prea mai stiu..ideea era/e sa lucrez cu copii ca oamenii mari ma enerveaza:D

Ce ai face, dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?

As vindeca copii cu autism.

Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?

Vreau ca nepotii sa ma cunoasca,sa-i duc la scoala, sa-i ajut la teme, sa le pregatesc masa, chiar sa ma duc la nunta lor. :D

Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt alea 3 întrebări pe care ţi le-ai adresa?

1. Regreti ceva?
2. Esti fericita ?
3. Mai vrei ceva? :D

Prima mea leapsa a fost mai dificila decat ma asteptam...trebuia sa ma iei si pe mine cu ceva mai "soft" insa mi-a placut.
Dau si eu mai departe tuturor celor care citesc postul.

Little black dress...

Vreau sa scriu despre multe lucruri insa mi-e imposibil sa-mi pun ideile si gandurile in ordine. Am un chef nebun sa ma plimb de una singura prin Bucuresti si sa ascult la nesfarsit aceasi melodie. Am un chef nebun sa beau sampanie de piersici si sa rad mult, sa-mi cumpar o rochie neagra, simpla, o palarie cu boruri largi si ochelari care sa-mi acopere toata fata[ asa as avea cu ce sa merg la inmormantare](nu ca mi-as dori sa trec prin ceva de genu'). Am sa ma imbrac cu rochia, am sa imi asez palaria si ochelarii, am sa-mi pun o brosa si un sal si am sa iau si o batista alba. Parca mi-ar trebui si niste manusi negre lungi din dantela?!? Da! Cu siguranta ar da bine. Si batista pana la urma sa fie alba sau neagra? Ma mai gandesc la acest aspect. Un dres negru, si o pereche de pantofi negri, simpli si eleganti. O geanta mare plina cu toate amintirile. Asa am sa le impartasesc mai bine... Si am sa ies asa pe strada, tinand intr-o mana geanta si in cealalta batista. Am sa-mi sterg sacadat lacrimile invizibile si am sa repet mecanic, in gand speech-ul pe care l-as tine daca as veni la inmormantarea ta. Cat de bun ai fost. Cat de rau imi pare. Cat de indurerata sunt ca nu mai esti...si apoi as izbucni in lacrimi si mi-as inghiti cuvintele. Un adevarat act de prietenie si durere incheiat teatral cu lacrimi adevarate. Nu mi-as scoate nici o clipa ochelarii, nici palaria sau manusile. Am sa deschid geanta si am sa arat tutror fotografiile noastre, amintirile noastre. Am sa beau sampanie in amintirea ta si am sa vars peste tine ultima picatura. Am sa-ti pun tremurand calele pe piept si am sa las o lacrima sa-ti ude fata alba si senina. Si am sa fac cunostinta cu toti ai tai, toti astia care ti-au facut o inmormantare atat de "fancy" cu flori scumpe si speech-uri plictisitoare, toti astia de aici, o adunatura de prosti indurerati pe care nu-i cunosc pentru ca nu stiu nici macar cine esti TU. Nu stiu la ce inmormantare ma aflu si nici ce zi a saptamanii este. Nu stiu nici macar daca visez, sau daca traiesc cu adevarat. Am sa zambesc rece tuturor si am sa-mi prezint condoleantele si apoi am sa plec razand de ei toti...si stiu ca tu erai undeva acolo si ai vazut toata scena asta absolut fabuloasa. M-am descurcat de minune. Am fost pe scena vietii tale in ultimele clipe si tu ai fost unicul meu spectator. Restul toti erau doar personaje. Toti m-au ajutat sa iti ofer un ultim zambet inainte de trecere si toti au fost partasi la scenariul asta al meu pe care l-am jucat pana la capat cu toata fiinta mea. Acum chiar regret ca nu te-am cunoscut. Dar poate asa am sa dorm mai bine la noapte. Ca tipul din "Fight Club" care mergea pe la tot felul de intalniri ale alcoolicilor anonimi, ale celor cu cancer, sau cu diferite boli ori probleme sociale,si dupa reusea sa adoarma. Asa am sa merg eu la inmormantari ale necunoscutilor imaginandu-mi ca sunt fosti prieteni de-ai mei pe care-i pierd si trebuie sa dramatizez fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare lacrima, fiecare conversatie cu cei de acolo. TACI! Nu spune ca sunt falsa! Joc mult mai bine decat toti de aici, toti care crezi ca ti-au fost prieteni. Eu nu te cunosc asa ca ei insa te regret... si stiu sa o fac natural, dramatic, intens, crancen, fara sa ma simt vinovata. Nu traiesc nici un sentiment pe care stiu ca nu as putea sa-l joc cu adevarat. Asa ca treci linistit dincolo eu sunt aici. Ma ocup eu de ei, de falsitatea lor. II fac personajele mele intr-o piesa dedicata numai tie. Si eu am sa fiu de fiecare data in rolul principal. Si asta o sa ma ajute ies din normal, sa dorm linistita, sa fiu altcineva...

Poze in exclusivitate...

Stare actuala:VARZA. Ideea e ca sesiunea ma omoara cu zile si nopti, mai ales. Examenul la TN a fost un adevarat succes, dar de asemenea istovitor. Avem nevoie de doua zile ca sa ne refacem;) dupa noaptea dinaintea examenului in care am muncit din greu cot la cot cu Geo. O sa vedeti poze in exclusivitate doar cu ea si din aceasta cauza simteam nevoia sa ma laud si pe mine:)) Un post de secretara ceva? Stiu sa folosesc xeroxul si scannerul in conditii de stres, iar lucrul in echipa este punctul meu forte. La toate acestea pot adauga calitati precum atentia sporita(la colegul din fata), seriozitate(in copierea exercitiilor), redactare rapida (a tuturor informatiilor necesare pentru trecere exameneor),etc.
Si acum pozele mult asteptate...sa fiti atenti la manichiura[e noua:]




PS: Geo te-am facut vedeta, acum sa ai grija cu fanii...de imaginea ta o sa ma ocup eu;)
PS2:Sunt tare am si semnatura acum;)

Despre subiecte la TN si obsesii firesti:D

Si cand spuneam ca sexul e mai presus de orice nu am mintit cu nimic. Si cand am afirmat ca pentru multi e cel mai important iar e intru totul adevarat. Astazi vad statusul unui coleg : "Dau subiecte rezolvate la TN(teoria numerelor") contra..." si bineinteles ca dau sa aflu ce vrea in schimb. Postez fara acordului lui portiuni din conversatie pentru ca a iesit de pe net si nu am cum sa-l consult.
Crisµ: contra ce?
Crisµ:
PAVEL TUREA: s
PAVEL TUREA: 3
PAVEL TUREA: x
PAVEL TUREA: 3=e
Crisµ: :))
Crisµ: nu ma prinsesem
PAVEL TUREA: o parte
Crisµ: si partea cealalta
Crisµ: ?
Crisµ: :))
Crisµ: dupa sex
Crisµ: ??
You have received 11 files from PAVEL TUREA.

Reveal Files (Alt+Shift+O)

PAVEL TUREA: facem noi schimbul intr-o zi
PAVEL TUREA:
Crisµ: restul nu le ai?
Crisµ: sa ma apuc sa le fac?
PAVEL TUREA: le fac eu mai pe seara
PAVEL TUREA: ramane asa
PAVEL TUREA: normal il facem
PAVEL TUREA: )
Crisµ: hai ma zii
PAVEL TUREA: ce?
Crisµ: restul?
PAVEL TUREA: trebuie sa le scanez
PAVEL TUREA: mai pe seara
Deci am obtinut totul cinstit fara alte prestari de servicii. Am inteles ca a gasit si o persoana binevoitoare dar nu imi permit sa postez si conversatia aceea. Si va mirati de ce ne place la facultate!:D

Ganduri

Sufletul e precum pamantul. Cand ploua se transorma in noroi. Sentimentele se transforma in mocirla atunci cand plang. Si vreau sa ma opresc si sufletul sa-mi fie la fel precum pamantul cand se usuca. Insa la mine continua sa fie noroi, gunoaie si resturi de lucruri, de oameni si de sentimente...toate intr-un amestec ciudat de forme,culori si mirosuri...Ne privim deseori goi in oglinda si ne admiram coapsele, incercam sa ghicim ce e dincolo de acele trupuri perverse...nu e decat razbunare, trufie, rautate, scarba, jeg, mandrie, crima, tristete, ura, nu e decat incercarea plina de orgoliu de a detine placerea iluzorie a celor "11 minute" . Si nu conteaza cine suntem, conteaza doar dorinta asta ce rabufneste din noi si pe care nu ne-o putem stapani indiferent de educatie, religie, legi...sexul e mai presus de orice si oricat o sa negam stim foarte bine ca va exista macar o data in viata, un moment in care o sa cedam in fata actului in sine. Si atunci nu o sa conteze nici persona, nici culoarea, nici religia, nici orientarea politica, nici zambetul, nici sufletul si probabil nici sexul:D Si asa ne umplem singuri de noroi fara sa stim ca toate lucrurile care n-au contat, o sa conteze si toate sentimentele care n-au existat o sa prinda viata...

Program de sesiune

1.Ma trezesc dupa ce aman jumatate de ora alarma.
2.O sun pe Geo sa vad daca s-a trezit.
3.Pierd timpul pe net.
4.Vine Geo.
5.Stam putin la barfa.
6.Facem niste copiute pentru restanta la algebra.
7.Plecam la facultate.
8.Mai barfim putin pe drum.
9.Examen algebra.
10.Asteptarea rezultatelor.
11.Dezamagire totala.
12.Trafic intens pana acasa.
13.Incercare nereusita de a scoate un vechi prieten la o cafea.
14.Home sweet home.
15.Ceva de mancare.
16.Relaxare pe net.
17.Si acum ma pregatesc sa ma culc.
O zi extrem de neinteresanta:D Sunt putin plictisita si demoralizata cu examenele si ca de obicei mereu mi se intampla tot felul de tampenii in perioada sesiunii ca sa nu ma pot concentra. Dar trece si vedem ce-o sa iasa si poate intr-o zi nu o sa mai visez cu ochii deschisi. Pana atunci ma pun in fiecare noapte in pat si ma gandesc la: "Cum ar fi daca..."? si e fain cateodata ca viata noastra sa fie mereu cu final deschis...

Amelie la metrou...:D

Imi place sa merg cu metroul. Imi place sa ma uit la oameni, sa prind franturi din conversatii, sa citesc peste umar cateva randuri dintr-o carte sau ziar, sa le analizez vestimentatia, mimica, gesturile, sa imi fac in cap tot felul de scenarii despre ei, despre unde merg si cu cine se intalnesc, cat de mult se iubesc si cat de fericiti sunt. Mi-ar placea sa pozez toti pantofii oamenilor care merg cu metroul. Daca privesti in jos e o imagine extrem de interesanta... Pantofi de toate felurile, culorile si marimile. O lume minunata a pantofilor...Azi in metrou canta un nene la acordeon ca baiatul de mai jos si melodia asta mi-a dat un sentiment fain de libertate si fericire. Si m-am visat pe un aeroport imens alergand intr-o pereche minunata de pantofi (asa cum imi doresc dintotdeauna si nu gasesc:D)spre un om care ma lua in brate si cu care incepeam sa dansez pe respectiva melodie...si era o lumina puternica plina de fericire si zambete si erau si pantofi multi in aeroport si noi dansam si nimeni nu ne lua in seama pentru ca eram fericiti.



E o tristete faina in melodia asta si simt cum as lua de mana pe cineva si as incepe sa dansez pana cand s-ar toci pantofii si as incepe sa plang de nervi ca nu mai gasesc altii la fel de faini ca cei din vis...acolo ei stiau sa danseze pentru mine si pentru tine in acelasi timp;) Si acum nu trebuie sa-ti mai faci griji daca nu stii sa dansezi...invatam impreuna...si melodia asta o sa sune in mintea mea la infinit pana cand o sa ma inviti la dans;)

Imi doresc sa...shhhhhhh!!!!!:P

Lene la maxim...vreau un pat si atat...sa nu am deranjeze nimeni si nimic...sa dorm pana nu mai pot, pana am sa spun singura STOP! Acum ma opresc din vis si intru in realitate! Pana am sa imi doresc sa nu mai dorm am sa imi doresc in continuare sa dorm...si apoi mai vedem! Termenul "dorinta" se termina in momentul in care nu-ti mai doresti acel lucru...intre timp visam, suflam in lumanari, ne punem dorinte imposibile cand cade o stea, ne rugam cand ne aducem aminte pentru ca avem nevoie de ceva, gasim o geana pe obraz si o bagam repede in san, vedem cosari sau berze, gustam mancaruri pe care nu le-am mai mancat niciodata, totul pentru a ne pune dorinte...Traim pentru a gasi noi modalitati de dorinte...dar nu facem nimic in privinta asta...doar visam. Tu ce dorinta ti-ai pus??? Aah, mai bine nu spune ca nu se mai implineste...

Confuzie si un pic de libertate...

Acum sunt indiferenta. Sau incerc sa fiu. Ma simt mai bine desi probabil ar trebuie sa ma simt vinovata pentru ce am facut. Dar nu conteaza asta. Am cea mai frumoasa palarie din lume! E palaria magica, cea care imi da "super putere" si ma ajuta sa redevin eu cea care am fost.
Astazi ma simt mai libera ca niciodata! Ca in melodie:

E inca ziua mea...

Tot astazi de ziua mea ninge. Daca ar fi plouat as fi fost trista si as fi plans. Poate ca asta inseamna ca trebuie sa zambesc sau ca lacrimile au inghetat si s-au transformat in minunati fulgi de zapada care rad in hohote cand ating pamantul. Si vreau sa alerg prin zapada si sa cad, sa ma rostogolesc sa fac ingerasi si sa zambesc.

PS:Posturile mici si dese cheia marilor succese!

Astazi nu am cuvinte...

Doare al naibii de tare si totusi e atat de frumos! Ascultati melodia asta si nu spuneti nimic doar simtiti. Azi sunt sunt un pic melancolica... Invatati sa iertati orice s-ar intampla mergeti cu capul sus oriunde, oricum, oricand...

PS:La multi ani Ioana&Ionut!





Conexiuni - Tu
Asculta mai multe audio Muzica »