miercuri, 28 decembrie 2011

Izolare

“Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul”.


Am devenit boema...da da da !ptr fetele din ultimul rand care citesc acest post!da da da! Se poate si mai boema decat ma stiti voi. Gandesc mult! Mai mult decat inainte! Sau poate asta e o data cu varsta! :) sper ca e doar in legatura cu starea. Descopar oameni cu care nu as fi purtat astfel de conversatii daca ar fi fost aproape de mine! Cateodata simt ca ma apropii mai mult de anumite persoane, ca imi devin importante datorita departarii. Sunt exact persoanele la care ma asteptam mai putin uneori. Sunt persoanele cu care nu am petrecut mult timp dar le-am lasat o amintire placuta. Sunt persoanele care poate atunci cand ma stiau aproape nu au avut curajul sa se apropie si mai mult, sau nu au realizat ca este posibil. Sunt de asemenea si persoane cu care nu am mai vorbit de ani buni insa inteleg ce inseamna departarea mea. Raman de nemiscat prietenii adevarati, legaturile din copilarie si cea mai importanta familia.

Acum toate lucrurile sunt gratuite! Oamenii imi spun lucruri daca vor! Si vor! Pentru ca avand in vedere ca nu mai sunt acolo printre cunoscuti as putea sa nu mai prezint importanta! Si totusi….Parca prezint mai multa importanta decat as fi crezut! Descopar in izolare un mod de a sorta, un mod de a clasifica,de a verifica! De a stii cine se gandeste sa-mi zica pur si simplu salut si cine isi vede de viata sa ca si pana acum ca si cand eu n-am exista niciodata! Este ca si cand eu sunt un mic Dumnezeu si privesc spre lumea cunoscutilor mei. Si ii vad de undeva de sus si ii analizez asa cum nu as fi facut-o daca as fi fost langa ei. Aici pot sa ma vad si pe mine cea care eram si cea care devin. Pot sa ma pictez in ganduri si sentimente. Pot sa trag linie sa calculez ceea ce am fost. Ma vad atat de bine eu cea de acolo…si gandesc atat de multe eu cea de aici. Ma simt atat de bine eu pe mine …e ca si cand sunt eu vorbind despre o alta persoana. Si uneori sunt fericita ca vad gandurile schimbate ce-mi strabat sinapsele. Si construiesc teorii si-mi demonstrez lucruri despre mine si despre viata in general. Trist este ca nu pot sa le impart cu nimeni. Dar le discut cu mine.
Este exact cum mi-am imaginat moartea! De cate ori nu am facut filmul asta in minte! De cate ori nu v-am privit cum ma plangeti! Cum ma jeliti sau cum va bucurati! Si stii ce-i asa comic??? Nu va vedeam fetele! Nu stiam cine se bucura si cine e trist! Insa acum incet incet fetele se dezvelesc. Imaginile se clarifica! Sufletele voastre ies din piept si formeaza un tablou multicolor la mine-n inima! Stiu sa citesc la fiecare dintre voi egoismul,invidia,nepasarea sau iubirea,tristetea,nerabdarea,dorul.v-am impartit in doua.Va stiu! Sunt cu ochii pe voi!





joi, 22 decembrie 2011

Monolog interior

Tu imi spui mie ce sa simt cand tu nu simti nimic de fapt. Imi spui ce sa fac , cum sa fac ,de ce sa fac…dar tu nu faci nimic din toate astea. Si daca tipi la mine ,ce? Haide !Indrazneste! Da-mi una! Crezi ca mi-e frica? Nimic din ce-ai sa spui sau ce-ai sa faci nu poate sa doara mai mult decat ultima data!!!!! Asa tranteste!!! Sparge! Rupe usa! Zbiara!!!Striga!!!Infigeti unghiile in perete! Loveste! Ce prost esti! N-ai sa rezolvi nimic! Vrei sa pari ceea ce nu esti! Si eu stiu ca nu esti asa! Atunci pentru cine vrei tu sa nu mai fii tu? Cat de imbecil esti! Cretinule! Uita-te la astia in jurul tau! Nu vezi ca nu le pasa ? Nu vezi ca nu dau doi bani pe atitudinea asta de dur? Recunoaste! Pentru cine faci toate astea? Pentru tine? Iti admiri singur in oglinda tatuajul? E de cacat! Aia cu care bei bere in weekend se pisa pe el! Si pe geaca ta de piele! Si pe glumele tale expirate! Si tu nu faci nimic ! Nu incerci decat sa impresionezi niste retardati inculti pe care ii numesti prieteni! Si eu? Cu mine cum ramane? Am sa incetez sa te mai iubesc in momentul cand am sa realizez ca nu mai imi doresc sa stiu daca te gandesti la mine. Am sa stiu ca nu te mai iubesc atunci cand nu o sa imi mai pese ce faci … atunci o sa fie momentul in care nu o sa-mi mai doresc sa-ti demonstrez ca sunt peste tine.






vineri, 16 decembrie 2011

'It's complicated' - test

'Single and Proud'
Asta ar suna mai ‘lame’ si mai neadevarat decat toate minciunile din viata noastra adunate si apoi ridicate la patrat.(as baga si o limita din tot calculul asta cand suma tinde la infinit…ca este clar ca nu mai stii de cate ori ai mintit…pe tine sau pe cei din jur).

Experimentul “It’s complicated” – failed! Ma asteptam la mai multe like-uri dar probabil:
1. lumea a citit postul si nu a dat like tocmai din acest motiv.
2. nu prezint atat de multa importanta desi la o poza cu paine am primit mai multe like-uri decat la faptul ca-s complicated…ceea ce e un semn de intrebare.
3. am multi admiratori si din gelozie nu au dat like .(high self esteem)
In concluzie "I’m single" si atat pentru ca si voi stiti ca in adancul sufletului vostru pana si complicated ar insemna mai mult decat atat.
Dar despre asta un post mai elaborat. Despre cat de bine e sa fii ‘single’ si cum te redescoperi si cat de mult incerci sa te impaci cu tine si cum nu ai nevoie de nimeni langa tine, etc…chestii d-astea (vrajeala) pe care toti le sustineti dar nu le simtiti.
Macar de data asta: Am I right?
Sa vedem cate like-uri primesc la ‘single’…

Si ca sa sune si mai 'lame'(the lamest-daca exista superlativul)




Despre maini

'On my way to Paris'


Imi place sa merg cu trenul. Drumul e lung si mereu ai ocazie sa observi oameni noi. Sunt in TGV in drum spre Paris. In fata mea sta un tip. Nu pot sa-i aproximez varsta. Dupa cum i se aseaza parul in bucle dezordonate pare un pusti. Insa trasaturile fetei il aduc pe linia unui 30.

Mainile. Ah ! Eu prima oara ma uit la maini. Daca-mi plac poate-ti castigi dreptul sa ma atingi! Daca nu, n-ai sa-mi placi niciodata. Apoi sunt ochii si trasaturile fetei. Insa mainile sunt inconstient si cateodata constient primul lucru pe care il analizez. Mainile trebuie sa fie masculine, pline de putere si sa transmita caldura. Mainile si bratele unui barbat trebuie sa te faca sa-ti doresti o imbratisare. Sa te faca sa te arunci la pieptul lui fara sa-ti pese de nimic. Doar gandul mainilor lui pe corpul tau trebuie sa te faca sa tresari. Doar greutatea lor perfecta pe sanul tau, doar asprimea degetelor lui pe coapsa ta, doar imbinarea exacta a mainilor voastre, doar puterea bratelor care te strang la piept, le stii dinainte sa le traiesti. Le stii din momentul in care i-ai privit mainile. Nu toate mainile trec de filtrul meu sever. Stiu exact caror maini le pot ingadui sau nu atingerea.
Iar mainile baiatului din fata mea...hmmm....mainile lui sunt in perfecta armonie cu gandurile mele.

Citeste o carte. Nu pot sa vad despre ce e vorba deoarece e invelita intr-o coperta de piele visinie. Ii privesc modul in care tine cartea. Ii urmaresc rasfirarea degetelor pe coperta si incordarea simultana a tamplelor si a mainilor atunci cand pasajele nu sunt pe placul lui. Nu a ridicat ochii pana acum. Ii analizez trasaturile fetei. Imi plac maxilarele bine conturate, proeminete, masculine. Cu siguranta are 30 si ceva, gandesc eu. Si parul asta ravasit ii dau un aer boem. Nu mai am stare. Vreau sa-i vad ochii! Incep sa ma foiesc. Poate il deranjez. Nimic. E prins de actiune. Eu par probabil retardata ca scriu de cand m-am asezat ceva pe telefon. Macar daca ar ridica privirea. Trebuie sa-mi placa si ochii. Insa vreau sa fiu sigura. Da ce eu sunt proasta? Ce eu n-am o carte la mine? Poate-l impresionez. Mi se pare ca ma priveste cu coada ochiului cum scotocesc in geanta. Special fac momentul mai zgomotos si mai lung. Poate-l enervez un pic. Cand am sa scot cartea am sa-l uimesc(imi zic). Deja imi imaginez cum am sa dau pagina zgomotos poate, poate ridica ochii! Dupa momente bune de cautare scot victorioasa cartea. Incep sa pun apoi la loc toate rujurile si alte nimicuri care-mi cazusera pe langa lungind si de data asta momentul. Ii simt iritarea! Ha! Incepe sa-mi placa jocul asta! Strange dintii iar buzele i se incordeaza. Face acele cute in colturile gurii precum niste paranteze rotunde ce-I incadreaza buzele, care ii tradeaza varsta. Hmmm! Pun cartea langa mine si continui sa ma mai joc pe telefon. Primesc un mesaj! Ridica sprancenele, insa ochii nu-i pot vedea. La naiba! Astia de la vodafone! Bienvenue en France! Crap! Iau cartea o deschid si incep sa citesc. Normal ca nu ma pot concentra. Il privesc printre gene. Cacatul asta de la polirom(singura carte pe care o am in romana) e scris ptr copii de clasa a6a. Anna m-a dezamagit. Ma asteptam la mai mult dupa ce am citit ' As vrea sa ma astepte si pe mine cineva' si trenul asta pare ca merge cu incetinitorul. Parca era ‘train de grand vitesse’. Pana la Strasbourg mai sunt cateva minute: ‘Madame et monsieur nous somme arriver a Strasbourg . Excusez nous pour cette retard ‘ (bullshit!). Daca o sa coboare acolo si nu apuc sa-i vad ochii? Ma framant. Ce sa fac astfel incat sa nu-i par total retardata? Continui sa citesc. Din cand in cand ma trezesc visand la ceva cu ochii pe geam. A inceput sa se lumineze insa e innorat. Si in trenul asta e atat de multa lumina. As manca niste ciocolata. Sa-i dau si lui? Si sa-i vorbesc in germana sau in franceza?!?

Suntem la Strasbourg. Nu da nici un semn sa se ridice. Incepe lumea sa urce. Adica cine merge vineri dimineata pana la Paris? Raspuns: toata lumea. Devine aglomerat. O thailandeza se aseaza in fata lui si il ia pe o franceza stricata: 'es cu ze mi me sieu!c'est mon place ici! Siiiiiiii!!!! Tensiune. El ridica ochii spre ea iar eu nu vad nimic. Ii raspunde pe o franceza la fel de proasta:'oui soixanteseize' 'mais ici c'est soixante-quinze' oh!excusez moi madame' si pana sa realizez conversatia barbatul se ridica isi ia geanta si se indreapta spre mine.
Ridic privirea spre el si astept. Cei doi pasi pe care trebuia sa-i faca de unde era pana la mine i-a facut cu capul plecat. Insa cand a ajuns in fata mea a ridicat atat de cald privirea spre mine incat m-am panicat. Insa am continuat sa ma holbez.

Imi place sa stabilesc contactul vizual cu o persoana si sa-l mentin. Desi toate sentimetele alea care te incearca cand simti presiunea privirii celuilalt nu te fac decat sa te uiti in alta parte, sa te faci ca nu stii ca esti privit, ca nu-ti pasa. Insa nu-ti imaginezi cat de vizibil este modul in care iti calculezi miscarile in momentul in care te stii ca o alta pereche de ochi te analizeaza. Cum incerci sa pari cool si esti total stangaci. Nu stii cum sa-ti tii mainile si ce sa faci cu ele. Atunci in momentele alea ai avea nevoie sa nu fii singur. Sa fie cineva cu care sa vorbesti . Sa para ca ai ceva mai important de facut. De multe ori m-am simtit privita sau au existat cateva secunde in care am intalnit intamplator privirea unui necunoscut si in loc sa-l privesc am schimbat pozitia capului ca si cand : 'ma scuzi ca te-am privit, gata imi mut privirea!my bad!' . Pana intr-o zi cand mi-am spus: ' ce-i prostia asta? Adica de cand e interzis sa privesti? Sa analizezi? Sa te holbezi?' . Si de atunci experimentez de fiecare data senzatii tari atunci cand ma incapatanez sa mentin contactul vizual cu orice pret. Sunt o groaza de trairi care iti inunda mintea si corpul. Eu vreau sa castig mereu batalia asta. Vreau sa-l fac pe cel de langa mine sa inceteze sa ma mai priveasca. Sa se simta rusinat de faptul ca s-a holbat. Si de obicei imi iese.


Si l-am privit pe barbatul misterios fix in adancul ochilor verzi. A zambit cald. M-a privit si el ca si cand astepta de ceva vreme chestia asta si se aseaza langa mine. Ii simt framatarea mainilor ca si cand ar vrea sa continue acea privire calda cu o conversatie. Si acum intervine dilema pe care o avusesm eu mai devreme. ' cum dracu ma bag in seama???
Imi suna telefonul. Rasufla usurat. E ca si cand i-am acordat un pic de timp. E tata. Raspund privindu-l cu coada ochiului stang. Incep sa vorbesc in ‘chineza’ pentru el probabil. De multe ori m-am intrebat cum suna limba noastra pentru un strain. dupa 10 minute inchid si observ ca el statea nemiscat, cu cartea pe genunchi si urechea plecata spre mine. Se intoarce zambind si spune : “ Si ce faci tu singura la Paris, fata frumoasa?”. Da da da! Exact asa pe romaneste. M-am blocat. Am inceput sa rad ca proasta.
“ Pai …pai ma duc sa ma indragostesc, de fapt sa ma reindragostesc!”
“ Cum asa? “
“ Pai ce poti sa faci mai bun(in afara de shopping) in Paris? “
Rade. Ii par amuzanta. Sper.
“ Da ai dreptate!”
“ Dar tu?”
“ Eu? Ma duc sa te cunosc pe tine! (zambeste si iar face acele cute in colturile gurii).
Nu zic nimic . Raman uitandu-ma in ochii lui nedumerita. E evident ca ar trebui sa continue ceea ce a zis. Clipesc. “ Imi cautam muza, dar se pare ca am gasit-o.” continua el. Zambesc stramb si sunt total bulversata.
“Deci esti artist?”
“Poti sa zici si asta daca vrei neaparat niste raspunsuri.”
“Pastram misterul?”
“De ce nu?”
Apoi conversatia a devenit simpla si fireasca. Iar cele doua ore pe care le-am avut la dispozitie au trecut precum 5 minute.Am vorbit despre multe si in concluzie despre nimic. Asteptam cu nerabdare momentul in care o sa-mi iau la revedere si o sa-I ating mana. Mi-a multumit ! Luni se intoarce cu mine acasa. Vroia sa stea mai mult in cautarea inspiratiei dar se pare ca s-a razgandit. Am fost sa-si schimbe biletul de intoarcere ca sa-si asigure un loc langa mine. Pana atunci ma duc sa ma indragostesc.

About the way back…maybe next time. :)






joi, 8 decembrie 2011

X it's complicated with Y

'ce-mi sta pe creier'



Am si eu piticii mei....ca oricine de altfel(sper). Problema care ma roade de ceva vreme este asta cu relatiile pe facebook! Adica inteleg married, sau engaged sau in a relationship dar p'asta cu it's complicated nu reusesc sa o inteleg si sa rezolv.
Adica in ce sens e complicat? Nici voi nu stiti ce e asa complicat...dar trebuie sa stie facebook’ ul ca'i complicat,nu? Ca viata e grea si inca nu stiti sigur daca sunteti sau nu impreuna.??? Sau cum? Ca nu pricep deloc....

Asta era printr'a7a cand ne tineam de mana 2 zile… a3a zi te pupa si apoi a4a zi te intreba prietena ta cea mai buna.'Ei si,fataaa???sunteti impreuna???? Ti-a cerut prietenia???' Si tu ziceai:' Nu stiu fata! M-a pupat dar n-am vorbit...nu stiu daca suntem sau nu...ca el n-a zis nimic!!!' . Era un dobitoc. Nici macar nu stia sa-ti ceara prietenia. Ca tu i-ai fi dat-o, ca doar mai aveai destule acasa in frigider.

Acum prieteniile nu se mai tin in frigider. Se tin in calculator , pe social network. Atunci radeam cand auzeam asta cu ti-a cerut prietenia. Mi se parea aberanta exprimarea. Acum e reala. Pai, nu asa ziceti toti???

Mi-a dat fata 'friend request' ala de la IT!!! Care fata??? Ala fata pe care l-a angajat sefa luna trecuta si dupa care isi sucesc toate gatul! oooo!!!norocoaso! Si i-ai dat 'accept'? Nu inca..il mai las sa astepte 2 zile ca sa nu zica ca stau non-stop pe facebook!!! ce proasta esti,fata!!!! Pai daca e de la IT oricum stie ca asta faci!!!!'
[din adancul prostiei pitipoancei corporatiste]
Si apoi ii dai prietenia. Si sunteti 'just friends' o perioada. Si apoi brusc ea se simte neinteleasa si vrea sa stie ceva sigur de la tine si iti trimite un 'request'. Pisi dulce de la conta 'wants to be complicated with you. Click here to accept!' . Si Nerdy JohnTragedeFiareCandnuProgrameazainC++ de la IT apasa butonul (apaaaasaaaaaaa-l!!!!) . Si asa se pun bazele unei relatii. El oricum e stupefiat de cererea ei, dar o accepta pentru ca nu stie sa o faca altfel fericita. Ultima oara dupa sex (asta pentru ca a vrut ea deoarece el mai avea de compilat cateva fisiere sursa) s-a ridicat uitand sa o sarute si s-a apucat sa scrie niste cod pentru optimizarea SEO....si apoi s-a relaxat cu WOW in retea. Iar ea i-a reprosat in timp ce el vorbea cu coechiperii sai (niste pusti de 14 ani care au zis :"liniste ba!!!ca a venit nevast'sa!!!!) ..iar el a trebuit sa iasa din cauza ei si sa-i abandoneze...iar acum nu mai vor sa-l primeasca in echipa...ca cica te 'banneaza' daca iesi in timpul jocului...si pierd pustii puncte din cauza asta. El oricum nu intelege de ce a pus ea 'complicated' ca pentru Nerdy john totul e relativ simplu. Ea insa nu putea sa-i trimita 'request' cu 'in a relationship' ca inca nu au avut timp de discutat serios pe tema asta. Si nu trebuie sa para ea ca atarna dupa el...dar poate asa isi da seama imbecilul ca vrea mai mult. Dar SOC!!!El ii da accept. Pisidulce de la Conta(bilitate) o gandise strategic p'asta insa nu si-a dat seama ca nu o obtina de la Nerdy JohnTragedeFiareCandNuProgrameazaInC++ reactia dorita. 'Tampitul! Putea si el sa zica : " dar de ce iubi? cum adica complicated? cand noi ne intelegem atat de bine!!! ce o sa zica lumea??!!! Hai ma pisi sa ne punem 'in a relationship' !!!! Ca doar suntem oameni maturi!" '

Dar am deviat! Si pana la urma cum e cu "it's complicated"???
Sau nu sunteti hotarti…pai atunci sa faca domnul Zuckerberg optiunea “ I’m not sure with..” sau ‘ in love with’…si mai bine ‘ I hate X’ , ‘I’m dreaming about a relationship with Z’ …’ I miss W’….’I want to be with X but X doesn’ want’
:) Mai gasiti ceva?

Deci e complicat! Relatia e complicata? N-aveti bani de intretinere? Romeo nu te lasa mami sa te plimbi cu Julieta in Cismigiu?
Si daca voi stiti ca e ‘complicated’ de ce nu o rezolvati....sau o puneti pe facebook ca noi sa zicem : 'saracii...s'au complicat!!!!'adica cum s'au complicat?!?pot sa zic asta?s'au complicat? Adica ce se intampla in urma actiunii verbului a complica? Cine pe cine complica???? Si de ce? Si pana la urma complicarea asta e o relatie? Vreau si eu o definitie!
Adica suna mai bine ‘in an open relantionship with X ‘...parerea mea....macar stim si noi o treaba:))))adica esti cu ea si cu inca n.....dar stim ceva oficial! Adica daca esti in an open relationship pot sa-ti dau add si sa ma bag in seama…ca doar asta presupune ‘open’ , nu?

Insa la ‘it’s complicated’ nu stim nimic! Adica ‘it’s complicated’ poate sa fie intre 2 amici,intre 2 frati,intre Eminescu si Veronica Micle, intre oricine.....so ce e asa ‘complicated’???And why don't u figure it out?!?make smth....solve this equation:P and than leave me a msg :D maybe I’ll be available. :)
...until than Cristiana Constantinescu it's not single anymore....it's complicated with u all :P





joi, 1 decembrie 2011

1 Decembrie

... In scarba
... cu parere de rau...


Se pare ca suntem romani numai in zile nationale si festive. Si ne mandrim o data pe an cu tara noastra...ca restul de 364 de zile o blamam, o injuram, o vorbim de rau pe ea si pe locuitorii ei! Si asta demonstreaza ca suntem romani? Nu prea cred! Demonstreaza ca ne iubim patria? Deloc. Pentru voi e doar un motiv de a nu munci, de a manca niste fasole cu ciolan si de a petrece! Ca ce stie romanul sa faca mai bine? Pai nimic! Sau haz de necaz! Ca doar tot anul ne-am plans cat de rau o ducem si acum ne bucuram si suntem mandri ca suntem romani. Macar o zi festiva sa aiba si Romania asta ...sa avem si noi ocazia sa sustinem sus si tare cat de mandri suntem ca suntem romani! Dar cati dintre voi s-au gandit azi dimineata cand s-au trezit ce presupune sa fii roman?!! De ce esti mandru de fapt! De ce e normal sa te bucuri de aceasta zi? Ce s-a intamplat de fapt in aceasta zi de 1 decembrie! Cati dintre voi au cultura generala unui pusti de clasa a5a??? Sau daca nu o aveti atunci intreb cati dintre voi au cautat sa se informeze in aceasta dimineata ce s-a intamplat la 1dec 1918 la Alba Iulia? Cine si ce a facut pentru noi!?! Ce s-a intamplat in aceasta zi cu Romania? De ce a devenit aceasta data ziua nationala si datorita cui!? De cine anume suntem mandri? Si ceea ce trebuie sa facem de acum inainte pentru a ne pastra mandria!?! Mandria pentru tara, pentru nationalitatea pe care o detinem, pentru limba pe care o vorbim, pentru faptele strabunilor nostrii, pentru ceea ce suntem de fapt noi cu adevarat…..genul asta de mandria o simtim doar daca o sa ne stim cu adevarat identitatea. Pana atunci nu sunteti mandri de nimic. Sunteti doar niste idioti care o ard patriotic doar pentru ca asa se cuvine.Faceti niste spoturi cu 2-3 saptamani inainte ca doar 'mintim poporul cu televizorul' si da bine inainte de ziua cea mare...iar lumea trebuie sa fie in tema ...deja mesajul publicitar este foarte bine ancorat in creierele noastre proaspat scoase din masina de spalat...si asteptam cu nerabdare sa ne exprimam mandria de neam pe toti peretii. Nu mai avem rabdare. Si uite ca a venit si ziua cea mare. Am vazut si defilarea care e aceasi in fiecare an. Maine cu siguranta trebuie sa moara capra vecinului…ca a trecut 1decembrie ne intoarcem la viata aia nasoala…aaaa stai ca la bugetari tine pana luni fericirea. Dar de luni buna dispozitie o sa piara cu prima groapa de pe Magheru…’Exact acum cand am intarziat la munca(ca doar ai petrecut 4 zile cu mici si bere-romanian traditional food…sper ca macar weekendul asta nu consumati shaorma!!!!)… doar mie mi se putea intampla…dar la ce sa ma astept ca doar traim unde traim!!!! ‘ si uite cum brusc mandria aia afirmata public in diverse retele sociale se duce naibii( ca doar cat ai investit tu in masina ta nemteasca…ca tu cumperi doar lucruri de calitate…nu te-ncurci cu chestii autohtone ) .
Si ca sa inchid intr-un ton cat mai neautohton va rog doar sa reflectati…
Allons enfants de la Patrie,
Le jour de gloire est arrivé!

...asta pentru ca anul acesta am sarbatorit ziua Frantei si am vazut cu cata pasiune canta ei La Marseillaise inainte de masa si ce inseamna sa sarbatoresti cu adevarat ziua nationala....



Eu cred ca locul e potrivit ... oamenii sunt din ce in ce mai nepotriviti ...