sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Little black dress...

Vreau sa scriu despre multe lucruri insa mi-e imposibil sa-mi pun ideile si gandurile in ordine. Am un chef nebun sa ma plimb de una singura prin Bucuresti si sa ascult la nesfarsit aceasi melodie. Am un chef nebun sa beau sampanie de piersici si sa rad mult, sa-mi cumpar o rochie neagra, simpla, o palarie cu boruri largi si ochelari care sa-mi acopere toata fata[ asa as avea cu ce sa merg la inmormantare](nu ca mi-as dori sa trec prin ceva de genu'). Am sa ma imbrac cu rochia, am sa imi asez palaria si ochelarii, am sa-mi pun o brosa si un sal si am sa iau si o batista alba. Parca mi-ar trebui si niste manusi negre lungi din dantela?!? Da! Cu siguranta ar da bine. Si batista pana la urma sa fie alba sau neagra? Ma mai gandesc la acest aspect. Un dres negru, si o pereche de pantofi negri, simpli si eleganti. O geanta mare plina cu toate amintirile. Asa am sa le impartasesc mai bine... Si am sa ies asa pe strada, tinand intr-o mana geanta si in cealalta batista. Am sa-mi sterg sacadat lacrimile invizibile si am sa repet mecanic, in gand speech-ul pe care l-as tine daca as veni la inmormantarea ta. Cat de bun ai fost. Cat de rau imi pare. Cat de indurerata sunt ca nu mai esti...si apoi as izbucni in lacrimi si mi-as inghiti cuvintele. Un adevarat act de prietenie si durere incheiat teatral cu lacrimi adevarate. Nu mi-as scoate nici o clipa ochelarii, nici palaria sau manusile. Am sa deschid geanta si am sa arat tutror fotografiile noastre, amintirile noastre. Am sa beau sampanie in amintirea ta si am sa vars peste tine ultima picatura. Am sa-ti pun tremurand calele pe piept si am sa las o lacrima sa-ti ude fata alba si senina. Si am sa fac cunostinta cu toti ai tai, toti astia care ti-au facut o inmormantare atat de "fancy" cu flori scumpe si speech-uri plictisitoare, toti astia de aici, o adunatura de prosti indurerati pe care nu-i cunosc pentru ca nu stiu nici macar cine esti TU. Nu stiu la ce inmormantare ma aflu si nici ce zi a saptamanii este. Nu stiu nici macar daca visez, sau daca traiesc cu adevarat. Am sa zambesc rece tuturor si am sa-mi prezint condoleantele si apoi am sa plec razand de ei toti...si stiu ca tu erai undeva acolo si ai vazut toata scena asta absolut fabuloasa. M-am descurcat de minune. Am fost pe scena vietii tale in ultimele clipe si tu ai fost unicul meu spectator. Restul toti erau doar personaje. Toti m-au ajutat sa iti ofer un ultim zambet inainte de trecere si toti au fost partasi la scenariul asta al meu pe care l-am jucat pana la capat cu toata fiinta mea. Acum chiar regret ca nu te-am cunoscut. Dar poate asa am sa dorm mai bine la noapte. Ca tipul din "Fight Club" care mergea pe la tot felul de intalniri ale alcoolicilor anonimi, ale celor cu cancer, sau cu diferite boli ori probleme sociale,si dupa reusea sa adoarma. Asa am sa merg eu la inmormantari ale necunoscutilor imaginandu-mi ca sunt fosti prieteni de-ai mei pe care-i pierd si trebuie sa dramatizez fiecare cuvant, fiecare gest, fiecare lacrima, fiecare conversatie cu cei de acolo. TACI! Nu spune ca sunt falsa! Joc mult mai bine decat toti de aici, toti care crezi ca ti-au fost prieteni. Eu nu te cunosc asa ca ei insa te regret... si stiu sa o fac natural, dramatic, intens, crancen, fara sa ma simt vinovata. Nu traiesc nici un sentiment pe care stiu ca nu as putea sa-l joc cu adevarat. Asa ca treci linistit dincolo eu sunt aici. Ma ocup eu de ei, de falsitatea lor. II fac personajele mele intr-o piesa dedicata numai tie. Si eu am sa fiu de fiecare data in rolul principal. Si asta o sa ma ajute ies din normal, sa dorm linistita, sa fiu altcineva...

3 comentarii:

Anonim spunea...

El nu a murit, e doar putin plecat si se va intoarce...

Anonim spunea...

Ingerul ironiei, cutreierand strazile moarte... Poate nu e inger, poate e demon, dar strazile raman tot moarte. Chiar "protagonistii" acelor inmormantari sunt mai vii decat ele.

Anonim spunea...

trist...
poate ca e doar fictiune si eu am luat-o pesonal,dar nu ai putea.ai vazut doar o parte,cealalta trebuie sa o traiesti si apoi o sa o vezi