Revedere

Am ajuns. Am lasat bagajul langa piciorul stang. Il vedeam cum ma cauta cu privirea. ‘Ah! M-a vazut!’ . fac ochii mari si astept. Vine si ma priveste. Imi analizeaza in detaliu fiecare centimetru al fetei. ‘ Zambeste! Oare de ce? ‘
- Mi-a fost dor de tine! Spune el. Eu fac ochii si mai mari. ‘Oare ce ar trebui sa-I zic?’
- Pot sa te iau in brate? Insa o fac fara sa astept un raspuns.
El ia bagajul, imi prinde mana si nu mai spune nimic. Ajungem la masina. Ma uit in dreapta pe geam. Il vad insa cum conduce si din cand in cand intoarce privirea spre mine. Imi priveste chipul si zambeste.
- Cred ca abia astepti sa-I vezi,nu?
- Nu stiu. Parca n-am chef. Nu ma simt pregatita. Pot sa stau astazi la tine? Maine vad eu ce fac.
- Da! Normal! Mai povestim si noi! Chiar ma bucur!
Zambesc. Pana acasa nu mai spunem nimic.
- Ti-e foame? Hai sa mergem undeva. Mancam ceva si povestim.
- Sunt obosita! Unde pot sa ma intind putin?
Stangaci imi arata canapeaua.
- Uite aici e pentru oaspeti. [zambeste] Sau dormi cu mine in dormitor?
- Nu. Aici e bine. Mersi!
- Te las! Daca ai nevoie de ceva sunt in dormitor. Mai am ceva de lucru.
Inchide usa. Ma asez pe canapea. Mi se pare ca ma doare totul. Simt o emotie amortita in stomac. Ma sucesc de pe o parte pe alta. Imi fac tot felul de planuri. Construiesc scenarii. ‘ce naiba fac eu aici? Oare maine o sa vreau sa-I vad? Daca nu ? plec inapoi! Oricum nu stiu ca m-am intors. Daca nu ma simt pregatita…vad eu…ma intorc altadata.’ Toate prostiie astea mi se amplificau in cap. Si simteam cum tremur. Si parca as vrea sa vorbesc cu el cum vorbeam odata. Dar nici cu el nu mai este la fel. Inchid ochii.
Dupa o ora deschide usa camerei. Se apropie de mine si ma priveste. Deschid ochii.
- Credeam ca dormi!
- Stateam doar asa! Ce e?
- Vroiam sa vad daca esti bine!
- Nu chiar!
- Ce ai? Ma duc sa-ti fac un ceai!
- Nu! Stai! Nu-I nevoie.
Se aseza pe marginea canapelei. Imi pune mana pe frunte si zambeste.
- Ce-I cu tine?
- Nu stiu!
- Cum adica?
- Sunt nelinistita.
- Mie poti sa-mi spui.
- Tocmai ca nu pot.
- Atunci nu spune nimic.
Se intinse langa mine. Isi aseza mana pe pantecul meu iar cu cealalta imi mangaia parul. Am zambit. Lui chiar nu trebuia sa-I zic nimic. Intelesese totul de la primul moment de tacere. Subit ma linistisem. Si am dormit pentru prima oara unul langa celalalt, cu inocenta lui Danut si Monica intr-o noapte de vara la Medeleni.