Aseara am vorbit cu cineva si mi-a placut. A fost prima oara dupa multi ani in care am vorbit altfel decat pana acum. Astazi m-am gandit numai la asta si ce s-ar intampla daca...Oare chiar s-a schimbat ceva? Si acum ma intreb: "Oamenii se pot schimba in ceva mai bun?". Intotdeuana am avut taria de a crede in schimbarea unui om, a unei natiuni, a unei lumi dar niciodata nu am primit feed-back-ul dorit. Mi-e frica de aparante, de oameni care vor sa para ceea ce nu sunt, de cei care incearca sa obtina ceea ce nu le apartine prin ceea ce nu au, de oamenii lacomi, de oamenii tristi, de oamenii singuri, de oamenii rai, de oamenii care vor sa fim ca ei, de vecinu' de la 1, de profesorul de Algebra, de tatii prietenelor mele, de mamele prietenilor mei, de prietenii prietenilor, de toate personele astea care afiseaza o masca pentru a parea ca exista cand ei nici macar nu stiu cine sunt. V-ati pierdut demult cu totii identitatea si tot ce-a mai ramas uman din voi. Acum sunteti niste trupuri care se misca mecanic prin viata pentru a supravietui. Nu aveti scop, nu aveti directie, nu aveti finalitate in actiunile pe care le intreprindeti. Si daca aveti o finalitate in tot ceea ce faceti uitati sa va mai bucurati de ea pentru ca scopul se schimba imedita cu finalizarea si va miscati prea repede pentru a avea timp de clipa de satisfactie ce va este oferita.
Si auzisem undeva ca timpul este “durata dintre intrebarea pe care o punem si raspunsul pe care ni-l da Dumnezeu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu